Carpatii de mijloc si Muntele Sinai

sinaia

 Drumul este abrupt  si greutatea urcusului  ne incetineste mersul..Cararea pe care pasim este ,,pazita,, cu sfintenie de bratele vanjoase ale vesnicelor garzi-brazii.Ne-au insotit tot drumul,de parca ar vrea sa ne initieze putin cate putin in tainele cetatii de care ne apropiem.Este drumul ,,invataceilor,,,pe care nu indrazneste sa-l parcurga oricine,ci doar cei a caror inima este in consens cu spiritul universal,cu Dumnezeu.Am ajuns sa treceme si de ultimul obstacol-portile cetații.De aici depinde doar de noi sa stim cum sa descoperim tainele unui loc sfant:Manastirea Sinaia.

  O data ace am intrat in lumea asta,am aflat ca sunt multi asemenea nouă.Oameni veniti doar din curiozitate sau atrasi de faima manastirii se inghesuie in biserica devenita neincapatoare.Am profitat cat am putut de amabilitatea unui preot din imprejurime,pe nume Mihail,si mi s-au spus multe informatii interesante despre Mănastirea Sinaia.

  Constructia a fost initiata de Mihail Cantacuzino la inceputul secolul al XVIII-lea,dar in doar cativa ani a fost mutata de doua ori pana sa ajunga pe locurile pe care se regaseste in zilele noastre.Arhitectura locului aminteste de vechile cetati  dacice,unde zidurile sunt construite ca o adevarata fortareată.In interiorul cetatii se afla cele doua biserici:cea veche si cea noua.Atractia principala este cladirea cea aveche,una dintre putinele construite in forma rectangulară.Pieturile din biserica sunt realizate in stil bizantin si sunt creațiile vestitului Parvu Mutu Zugravu.Legenda spune ca numele i se trage de la faptul ca nu vorbea niciodata atunci cand picta.Muzeul bisericii este un alt punct turistic care atrage mereu o multime de vizitatori.Aici se afla primele carti de muzica psaltica in limba romană,prima Biblie tiparită și numeroase obiecte de cult ce au apartinut familiei Cantacuzino.

  La intoarcerea acasa,drumul s-a dovedit a fi mai usor.Nu mai purtam cu noi  povara greutatilor cu care am intrat in acel lacaș sfant.Le lasasem pe toate deoparte,dar luasem ceva cu noi:miracolul credinței.

Pupici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s