Sirop din soare


 Black-Cherry-Syrup-e1467989780224

 Sucul de fructe este o bautura foarte hranitoare.El poate cu usurinta sa inlocuiasca un desert caloric.De aceea,gospodinele care tin la sanatatea familiei trebuie sa stie cum sa pregateasca sucurile de fructe.Pentru a pregati aceasta bautura delicioasa,aveti nevoie de fructe proaspat culese,coapte foarte bine,si care au inmagazinat caldura soarelui de vara.

Exista doua metode de preparare a sucurilor:

LA RECE.Prin presarea fructelor proaspete.Fructele moi se preseaza bine cu o lingura de lemn.Cele tari se trec prin masina de tocat carne.Piureul obtinut se pune intr-un tifon si se atarna intr-o camera rece,deasupra unui vas in care se scurge sucul.Se poate grabi scurgerea sucului daca presam cu mana pe tifon,din cand in cand.

LA CALD.A doua metoda se face prin oparirea fructelor.Acestea se spala,se lasa sa se scurga de apa si se oparesc in apa clocotita,unde se lasa cateva minute pana se inmoaie.Fructele oparite se pun intr-un tifon dublu si se preseaza.Zeama obtinuta se pune in sticle si se sterilizeaza.Sucul baut trebuie baut imediat,pentru ca altfel mucegaieste sau fermenteaza.

SIROP. Din suc se poate obtine si sirop de fructe daca adaugam zahar si fierbem amestecul.Zaharul se topeste in apa fierbinte si se fierbe la foc mic timp de 10 minute.Daca preparam siropul din fructe mai dulci,adaugam si putina zeama de lamaie,pentru a nu se zaharisi.Siropul se pune in sticle cat este fierbinte.Se pastreaza la loc rece.

Siropul de visine este unul dintre favoritele familiei mele.Este extrem de gustos si se prepara repede.

Aveti nevoie de 1/2 kilogram de visine fara samburi si 1 litru de sirop de zahar.Siropul se face din 600 gr zahar si 400 ml apa fierbinte .Sucul de visine se amesteca cu siropul de zahar.Se fierbe la foc mic pana se ingroasa.Se pune fierbinte in sticle.Se poate servi cu apa plata sau minerala.

Vacanta dulce in Regatul Albinelor


bloggeri vara

 

 Magia padurii exercita asupra noastra,a oamenilor,un farmec neintrerupt.De ce nu ar fi la fel si pentru harnicele albine?Ele lucreaza fara oprire,istovite,grabite,mereu in cautare de flori parfumate si pline cu nectar ambrozic.Ma gandesc ca ar merita cu prisosinta o vacanta din Regatul lor Dulce in alt taram de poveste:Sufletul Padurii Misterioase.

 Le si vad surprinse,ametite de primirea unei asemenea vesti:ca sa aiba o vacanta dorita de ceva timp,dar nespusa cu voce tare de nimeni.Ma rog,nespusa de niciun zumzait zgomotos catre regina din matca.

 Locul perfect pentru un roi de albinute ar fi in padure,dar nu in orice fel de padure,ci intruna cu suflet si iz de mister.Magia padurii este exprimata nu doar prin neasemuita ei frumusete,ci mai ales prin viata ei,plina de miscare si freamat,incarcata de multe taine.Padurea e vie,la fel ca si suratele noastre albinele.Ea raspunde in egala masura tristetilor si bucuriilor noastre,e un catalizator sufletesc extraordinar de puternic, o prezenta aproape umana,care ne intremeaza cu forta si energia ei.O aseman mult cu albinele,cu munca lor nepretuita,cu mierea izvorata ca un elixir din truda lor fara incetare,zi de zi prin arsita soarelui.Mierea reprezinta o sursa de sanatate pentru oameni,este bogata in multe vitamine,minerale pretioase si de neinlocuit pentru organismul uman.Oare ce ne-am face fara albine?Daca nu ar mai lucra?E greu de spus.

 In vechime mierea albinelor era folosita ca moneda de schimb pentru alte produse,era privita ca o persoana de seama,cu emotii cu sentimente.Taranii nostri stiau sa aibe grija de stupi,de padure,de tot.Noaptea nu se culcau sub soc,pentru ca aveau superstitia ca li se betegeau picioarele sau mainile.

 Comuniunea cu natura era candva ,,fratie,, adevarata,nu ca acum.Mierea naturala,era pretuita la ajusta ei valoare,albinele privite ca niste printese demne de lauda.Stiinta ultimului secol confirma valoarea nutritiva a mierii,lucru stiut demult de stramosii nostri.Albinele ca si plantele,exercita un grad de simpatie fata de oameni.Ele simt rautatea,pe cei care vor sa le faca lucruri negative.In schimb,iubesc oamenii increzatori,optimisti si buni.

 De aici trag si concluzia ca daca albinutele noastre ar intra in vacanta ar fi tare trist.Suna poate a egosim,dar asta e menirea lor.Sa lucreze neincetat,mierea galbena ca aurul este fericirea lor,iar vacanta plimbarile lungi printre lanurile de flori pline de rod.Orice interactiune cu un stup de albine este trebuie facuta cu sufletul.Sa ne gandim cand punem lingurita cu miere in cafea ca acolo sta munca nepretuita a unor fiinte mici,dar atat de importante.

 Numai asa se pot produce acele minunate fenomene de transfer de energie si vitalitate,intre albina si om.