Am ramas insarcinata in luna noastra de miere,fara sa fi fost ceva planuit.Cand a aflat sotul meu,Adi,s-a bucurat si m-a sustinut extrem d emult.De altfel a si renuntat la visul lui de a-si cumpara o masina noua,pentru a nu mari prea mult cheltuielile casei cand va urma sa vina pe lume bebelusul nostru.In ciuda deselor mele accese de panica si de furie din timpul sarcinii,Adi m-a suportat fara sa-mi reproseze nimic.Apoi,imi amintesc cat de emotionat a fost cand ne-a luat de la maternitate si i-am dat-o in brate pe fetita noastra superba.Insa,prima noapte a fost un coșmar.Bebelusul n-a vrut sa doarma deloc,probbail pentru ca avea probleme cu acomodarea in noua locuinta,asa ca am plimbat-o in brate si eu,si totul,dar mai mult el,caci eu eram foarte obosita dupa nastere.
In timpul care a trecut de atunci,Adi m-a ajutat foarte mult,s-a ocupat de tot ce tinea de treburile casei:mancare,curatenie,cumparaturi.Eu trebuia sa ma ocup doar de cea mică.Cand simteam ca incep sa cedez si nu mai ma descurcam,tati cel viteaza o calma pe fetita noastra si-mi dadea clipe de ragaz pentru a ma reface fizic si pishic.Atunci cand au inceput sa-i apara primii dintisori si au inceput durerile,sotul meu a avut stralucita idee de a da drumul instalatiei de Crăciun cu beculete ce atarnau frumos,iar cat timp ele straluceau si muzica susura frumos,printesa noastra statea cuminte.Chiar daca nu-i arat mereu,ii sunt foarte recunoscatoare sotului meu pentru tot ce a facut si face pentru noi,familia noastra draga.Va iubesc!