Hai la film!


 Festivalul-Filmului-European-2015-LOGO
  Stiati ca in fiecare an, de douăzeci de ani, Europa ne invită, pe 9 mai, de ziua ei pe toți la o mare petrecere?O petrecere așa de mare că se numește festival. Pentru prietenia pe care i-o oferim, fiecare primim la schimb un dar: filme europene.
  O aventură pornită acum două decenii continuă să pună pe agenda cinefililor din România spectacole de film european, în luna mai, în plin sezon al festivalurilor. Iar dacă uneori sunt prea multe petreceri în același timp și unii nu știu cum să se împartă între Cannes și România… ne simțim onorați! Am vrea să ajungem în fiecare an în locuri mai îndepărtate și mai aproape de fiecare spectator.
  Pentru ca Festivalul Filmului European a schimbat prefixul si a facut 20 de ani,vreau sa-i urez la inca 20 de ani de acum inainte,cel putin.Sa ne incante cu filme bune,din toate colturile Europei.Sa descopere actori talentati,regizori pusi pe fapte mari si multi,multi spectatori cinefili!Eu sunt o iubitoare de film,imi plac toate genurile si respect din suflet munca celor din industria aceasta.Sunt artisti in adevarul sens al cuvantului,practic isi sacrifica o parte din viata pentru public,traiesc intens si ard ca un foc nestins de nimic.Poate doar de admiratia oamenilor si de aplauze.Aplauzele si scanteia din ochii spectatorilor sunt cea mai de pret plata pentru un film si personajele lui.

  Festivalul Filmului European nu este altceva decât o mare petrecere pe care o dă Europa de ziua ei, 9 mai, și la care își invită prietenii, ca să le facă daruri: filme de tot felul. Pentru că în 2016 se împlinesc douăzeci de ani de la prima petrecere de acest fel, ne-a adus mai multe cadouri ca oricând: 85 de filme vor fi proiectate în cele 6 orașe gazdă ale FFE:

București 5-15 mai;
Baia Mare 13-15 mai;
Cluj-Napoca 20-22 mai;
Tîrgu Mureș 20-22 mai;
Hunedoara 27-29 mai;
Timișoara 27-29 mai.

  Din multimea de filme disponibile pentru vizionare am ales unul spaniol numit simplu:Flori.El este  privit ca  „O meditație asupra romantismului și evocării amintirilor.” The Hollywood Reporter sau ca „O poveste înduioșătoare” redată elegant( Variety).„Trăim înconjurați de flori. Le vedem la nuntă, dar și la înmmormântare, la slujbă, în grădină sau pe marginea drumului. Pare că recurgem mereu la ele, la imaginea lor, ca să exprimăm ceea ce nu reușim să exprimăm prin cuvinte. […] Ni s-a părut interesant de explorat modul în care un lucru aparent lipsit de semnificație, cum este un buchet de flori, poate să devină cel mai clar mesaj. Și să schimbe viața celui care-l primește.” Jon Garaño & Jose Mari Goenaga .Mi s-a parut un subiect interesant,mai ales ca sunt o iubitoare de flori,la randul meu.Sunt tare curioasa sa-l vad,imi iau iubitul de mana si mergem la cinema.O buna ocazie sa ne detasam de probleme si alte lucruri negative,nu?Pupici!

Picioarele epilate sunt ca sarea-n bucate


www-wikitricks-org

 

  Aproape ca am intrat cu un picior in mult asteptata vara ,deci este musai sa facem tot posibilul sa aratam bine in costum de baie sau rochita favorită. .De sala inca nu m-am apucat,desi tot vreau sa-mi fac abonament inca dinainte de Craciun,mai e timp..dar sunt mai comoda din fire.Sper sa ma ambitionez mai mult si sa incep sa fac sala dupa Paste,ca nu mai e mult si vine sezonul estival si nu am chef sa arat ca Moby Dick,balenuta esuata pe plaja.:))

  Cat priveste cu restul detaliilor ,,văratice si tehnice,,:gen o piele fina,epilata si hidratata corespsunzator , ma descurc mult  mai bine.Nici nu este dificil,mai ales ca am o gama variata de magazine on-line de profil, de unde pot alege orice vreau si mi se potriveste.Am vazut la o prietena de -a mea o chestie interesanta si economica,in acelasi timp.Este vorba despre un aparat de apilat cu ceara , ceva foarte tare pentru firea mea lenesa.Practic,toata treaba de la salon,plus programarea sau timpul pierdut pe drum, pot s- o fac singura acasa,in intimitate si foarte usor!Inainte nu eram fana epilatului cu ceara ,mi se parea mai simplu sa aplic spuma de ras pe picioare si sa folosesc aparatul de ras,clasic.Dar,pe masura ce am crescut si am inceput sa fiu ocupata,am apreciat mai mult ceara epilatoare si calitatile ei.Nu numai ca parul creste mai rar,dar evit si eventualele infectii care se formeaza atunci cand epilez cu crema depilatoare sau aparatul de ras.Corina,buna mea salvatoare si prietena,mi-a dat adresa site-ului www.tpb.ro si m-a salvat,pe bune!Atat la buzunar,cat si la timp.Aici gasesc produse de epilat profesionale,cu garantie si calitate 100% .Orice femeie care vrea sa arate ingrijita trebuie sa aibe un kit pentru epilat.Eu am pus ochii pe kit-ul de epilat Free ceara cu MIERE.El contine- Incalzitor ceara Free,- 7 cartuse ceara Naturala cu miere si – 1 Pachet Hartie de epilat 100buc/set.kit-epilat-free-ceara-cu-miere-tpbro

 La cate cartuse cu ceara primesc la el pun pariu ca-mi ajaunge un an intreg,asa voi scuti o gramada de bani.Ma gandesc ca numai o vizita la salon ma costa in jur de 60 lei,iar acest kit este numai 98,52 lei!Deci,este evidenta diferenta.Ma bucur ca acum stiu de unde sa-mi fac aprovizionarea cu produse vara aceasta,ii multumesc Corinei!De aceea,mai ma uit pe site sa-i fac un cadou pentru ca merita.Chiar o auzeam ca ramasese fara cartus de ceara cu Aloe Vera,deci cam stiu la ce ma voi orienta.Nu va sfiiti,uitati-va si voi pe site,sunt sigura ca veti gasi ceva ce va este util,iar iubiti vostri vor fi sigur incantati de rezultate…

Pupici!

Muntele Ceahlău,un templu natural


 

munte 1


 Muntele Ceahlau poate fi asemuit cu o adevarată ,,catedrală cosmică,, .Iti sugereaza asta toponime precum:Toaca,Panaghia,Poiana Maicilor.Pe muntele sfant am fost pelerini intr-o zi de vară.

  Exista o traditie a urcusului inaltilor ierarhi pe muntele sacru,Ceahlau.In 1809,urca in pelerinaj Mitropolitul Veniam Costachi,insotit de calugarii Manastirii Durău.Sfintind ,,Fantana Rece,, de pe munte, aceasta avea sa se numeasca  de atunci ,in popor, ,,Fantana Mitropolitului,, . El a revenit in pelerinaj,insotindu-l pe domnitorul Dimitrie Sturdza,pana la Toaca si Panaghia.In vara anului 1883,pelerin la pesterile sihastrilor de la Ocolașul Mare avea să fie Mitropolitul Naniescu, insotit de o mulțime de calugari.I-a urmat Mitropolitul Paertenie Clinciu, in 1901 și 1904,iar in 1947 a urcat aici insuși Patriarhul Iustinian.Incepută de fapt din 1612,de Mitropolitul Chir Teodosie,tradiția pelerinajelor inalților ierarhi pe ,,Muntele Pion,, părea să se fi incheiat,datorită interdicțiilor puse de comuniști.În 1981 ,sfidand aceste  restricții,vlădica Petre Sarpe adună in juru-i mai mulți preoti,călugări si seminariști cărora le arata ascunzisurile muntilor,locurile unde in veac se rugaseră schimnici.Cel care a revenit acolo in 1990 a fost ÎPS Mitropolitul Daniel,care la 6 august sfințea locul unde urma să se ridice Biserica ,,Schimbarea la față,, de pe Ceahlau.Materialele de constructie s-au transporttat cu spatele de calugari si credinciosi,ori cu elicopterele armatei.Acum 14 ani,la 27,28 si 29 august, aveau loc ceremoniile de sfintire a noului asezamant monahal.

  Ceahlaul este considerat,de mii de ani, un ,,templu natural,,. Identificat adeseori cu Kogaionon,muntele sacru al dacilor,nu si-a pierdut sacralitatea nici in vremurile creștine.Și cum  Zamolxis s-a retras intr-o ,, Oikema Katagion,, -o locuintă subterană-, tot astfel sihastrii ortodoxi s-au retras veacuri la rand in peșteri si bordeie de pamant construite in locuri ferite de vantul inaltimilor amețitoare. In vechime se credea ca Dumnezeu traieste pe Muntele Pion, un alt nume al Ceahlăului. ,,Foșnesc codrii Ceahlaului de mulțimea sihastrilor,iar multe dintre toponimele de astăzi amintesc despre lumea aceasta a vechilor sihastri:Toaca,Panaghia,Poiana Maicilor. Datorită mucenicilor si mucenitelor,schimnicilor si schimonahiilor care au căutat scapare prin padurile si pesterile acestor munti sacri,se spune spune că a fost păzită ,la candela lor de priveghere,credinta neamului românesc.

O zi frumoasa!

 

Carpatii de mijloc si Muntele Sinai


sinaia

 Drumul este abrupt  si greutatea urcusului  ne incetineste mersul..Cararea pe care pasim este ,,pazita,, cu sfintenie de bratele vanjoase ale vesnicelor garzi-brazii.Ne-au insotit tot drumul,de parca ar vrea sa ne initieze putin cate putin in tainele cetatii de care ne apropiem.Este drumul ,,invataceilor,,,pe care nu indrazneste sa-l parcurga oricine,ci doar cei a caror inima este in consens cu spiritul universal,cu Dumnezeu.Am ajuns sa treceme si de ultimul obstacol-portile cetații.De aici depinde doar de noi sa stim cum sa descoperim tainele unui loc sfant:Manastirea Sinaia.

  O data ace am intrat in lumea asta,am aflat ca sunt multi asemenea nouă.Oameni veniti doar din curiozitate sau atrasi de faima manastirii se inghesuie in biserica devenita neincapatoare.Am profitat cat am putut de amabilitatea unui preot din imprejurime,pe nume Mihail,si mi s-au spus multe informatii interesante despre Mănastirea Sinaia.

  Constructia a fost initiata de Mihail Cantacuzino la inceputul secolul al XVIII-lea,dar in doar cativa ani a fost mutata de doua ori pana sa ajunga pe locurile pe care se regaseste in zilele noastre.Arhitectura locului aminteste de vechile cetati  dacice,unde zidurile sunt construite ca o adevarata fortareată.In interiorul cetatii se afla cele doua biserici:cea veche si cea noua.Atractia principala este cladirea cea aveche,una dintre putinele construite in forma rectangulară.Pieturile din biserica sunt realizate in stil bizantin si sunt creațiile vestitului Parvu Mutu Zugravu.Legenda spune ca numele i se trage de la faptul ca nu vorbea niciodata atunci cand picta.Muzeul bisericii este un alt punct turistic care atrage mereu o multime de vizitatori.Aici se afla primele carti de muzica psaltica in limba romană,prima Biblie tiparită și numeroase obiecte de cult ce au apartinut familiei Cantacuzino.

  La intoarcerea acasa,drumul s-a dovedit a fi mai usor.Nu mai purtam cu noi  povara greutatilor cu care am intrat in acel lacaș sfant.Le lasasem pe toate deoparte,dar luasem ceva cu noi:miracolul credinței.

Pupici!

România ,patria mea


     romania-radu-mot-painet-hn1291-pano

 E mult de cand ne-am scos din minte acest cuvant.Compromis prin exces in epoca comunistă,e socotit astazi,de un gust indoielnic,depasit,bun de pus la naftalină.Dar,mai nou,e iarasi la modă sa arati unde iti ai radacinile,mai ales de cand Romania a devenit o tintă turistică pentru europeni.Ba chiar te mandresti cu originea ta…..

  In vara care este aproape pe sfarsite ,l-am cunoscut pe Silvio.A venit intr-o excursie in Romania și ne-am indragostit pe loc.Am absolvit amandoi facultățile de curand.Dar nu despre povestea mea de dragoste vreau să vorbesc ,desi tot despre dragoste este vorba.Silvio trăieste undeva ,in nordul Italiei.In ceea ce ma priveste ,dragostea de patrie nu mi-a fost niciodată la indemană,deși am crescut ocrotita de dragostea parintilor mei.Povestea asta cu patria mă trimitea invariabil cu ganduri la ansamblurile de dansurile populare ,la Cantarea Romaniei si la kitsch.Imi dadea un sentiment de limitare.Fără a sta o secundă pe ganduri,am parasit locul de baștină,pornind către universitati renumite de peste hotare.Eram convinși că ne lansam intr-o intreprindere temerară și captivantă.Cu atat mai surprinsă am fost  cand,intr-o bună zi, mi-am dat seama ca duc dorul patriei mele.În mine se schimbase ceva și erau evident că multii alții simțeau la fel.Cand m-am intors acasă,am inteles că nu eram singura care simțea asa.Romania nu mai era un loc de rușine,nici măcar pentru snobi.Dovada,și o mulțime de emisuni la tv care,brusc,i-au inclus numele in titluri.România a devenit un brand!

  Cand arati unde te-ai nascut si o faci cu o mandrie plină de dragoste,probabil că asta iti dă o mai multa siguranță intr-o lume unde totul pare să se miște din ce in ce mai repede.Așadar,tocmai existenta noastră,intr-o lume haotică,ne sporește dorul după leaganul copilariei.Nu ni se mai pare penibil să spunem ,,patria mea,,. Așa cum puiul sparge coaja oului,tot astfel și noi  plecăm din granițele originii noastre,pentru a ne croi un destin.Este posibil să ne gasim undeva a doua patrie,dar pe ceai dintâi o vom purta mereu cu noi.Se pare că mai devreme sau mai tarziu,oamenii se intorc de acolo de unde au plecat.La capatul unei calatorii,cu totii ne bucuram căa ,,am revenit acasă,,.Ce minunată ni se pare prima noapte petrecuta in patul nostru,nu există nicio contradicție aici.De curand am avut ocazia să stau de vorba cu un client fidel al liniilor aerine.El mi-a spus ca daca nu ar mai avea posibilitatea sa colinde lumea in lung si-n lat ar fi deprimat,ar duce clar lipsa acestui stil de viată.L-am intrebat daca are familie,copii.Mi-a spus ca daca ei nu l-ar aștepta acasa,nu ar mai avea nici un haz sa calatoreasca…Acasă ne reincarcăm sufletește si avem puterea să pornim din nou la drum.

Pupici!

Un coltisor din Transilvania


                                       

transilvania

    Daca nu ti-ai facut deja planuri de vacanță,iti  propun un itinerar in tinutul care l-a fermecat si cucerit definitiv pe          Charles,prințul de Wales.Daca iti doresti sa iei o gura de aer,sa simti ca zilele de concediu sunt o adevarată binecuvantare,alege sa le petreci departe de tumultul orasului și descoperă peisajul natural si cultural autentic din situl Natura 2000 Podișul Hartibaciului-Tarnava Mare-Olt. Malancrav,un sat sibian izolat, a devenit un real obiectiv turistic dupa ce fundația patronată de prințul Charles a derulat acolo 180 de proiecte.Pentru ca multe dintre casele din sat aveau nevoie de reabilitare,fundația a pregatit peste 40 de meșteri restauratori,care au refăcut apoi biserica evanghelică si pe cea catolică,precum și fațadele a peste 75 de case.O scurtă plimbare prin sat se transformă intr-o frumoasă lecție de istorie.
   Toți meșterii din sat au lucrat din greu pentru restaurarea Conacului Apafi,unde poposesc turiștii străini in căutarea locurilor ,,de poveste,, descrise chiar de printul de Wales.Un ospăț la conac inseamna bucate delicioase gatite de bucatarese iscusite ,mandre nevoie mare de rețetele lor mostenite din batrani,precum și un pahar de suc ecologic de mere,preparat chiar langă livada din zona .La Daia se ajunge fie pe bicicletă,traseul fiind inaugurat chiar in această primăvară de Asociația Mioritics și WWF Romania ,organizatie care se ocupă de protejarea mediului sălbatic din Munții Carpați și din lungul Dunării,fie cu mașina pe un drum  pietruit care traversează pășuni intinse,cu stane și ciobani păzindu-și cu strășnicie oile.Ridicat la prima jumătate a secolului al XVII-lea,turnul bisericii fortificate are 65 de metri și este cel mai inalt din satele cu biserici fortificate.Cu atenție,urcă treptele imbătranite de vreme și admiră cel mai inalt punct al turnului,priveliștea din Daia, și din imprejurimi,dar si cele trei clopote străvechi.Nu vei regreta!
   Satele din zonp pastreaza obiceiurile din moși-strămoși.La Mălâncrav, cu prilejul sărbatorilor pascale,băietii la dau fetelor necăsătorite câte a o creangă de vâsc sau brad,pe care acestea le pun la poartă.In preajma sărbatorilor Sfinților Petru și Pavel,unul dintre feciorii satului urcă pe un trunchi de copac  pentru a agăța o coroana impletită din flori de câmp și frunze de stejar,simbolul unui an agricol bogat.Situată în inima Transilvaniei,Sighisoara este un oraș superb,care si-a pastrat aerul clasic,istoric,dar și boem,pe care ar trebuie să-l incluzi intr-o viitoare excursie.Cetatea medievală este o adevarata lecție de istorie,iar arhitectura locului iti va umple sufletul de bucurie.
   In aceste zone fermactoare găsim si tesatoare pricepute,demne de lauda. Ele au cu adevarat maini de aur cu meșteșugul mostenit din familie.Țest cu multă migală ii,ștergare,perdele,apreciate atat de vizitatorii straini si romani,cât și de prințul Charles.Va astept in Transilvania!

La doi pasi peste Dunăre…..


Ma gandeam sa merg undeva la sfarsit de saptamana. Si poate o zi in plus, un fel de week-end prelungit. Cum ar fi s-o iei in sens invers spre Giurgiu? Nu chiar! Desi se lauda cu un spectaculos far genovez, orasul de pe malul Dunarii era infloritor pe vremuri. Daca tot i-am rostit numele, sa ne luam inima-n dinti si sa traversam Dunarea!Ruse, un oras oarecum posac, in care am descoperit un parculet senzational. Daca treci cu vederea blocurile usor suprarealiste, ramase de pe vremea comunistilor, Ruse nu e chiar urat, ci doar, asa cum am spus, cam posac. Mergem intins spre partea de sud-vest. La numai 100 de kilometri,Veliko Tarnovo, cel mai vechi oras al Bulgariei. Ca-n povesti, catarat pe dealuri acum inverzite, orasul are parfum de Levant si cochetarii de mireasa. Casele vechi, cu balcoane din lemn si acoperis rosu, se ascund printre copaci batrani. Biserici de sute de ani, drumuri pietruite si muscate rosii, ca sangele, la tot pasul, fac din orasul vechi un spatiu de poveste.

Din orice loc ai privi in sus, spre deal, zaresti vechea fortareata Tsarevets. Aici, Veliko Tarnovo, a fost declarat, la 1185, capitala celui de-al doilea tarat Bulgar al fratilor Petru si Asan, care isi declarase independenta fata de Imperiul Bizantin. Poate ca nu esti dornic sa vizitiezi fortareata, dar o plimbare pe strazile orasului, o cina intr-una din micutele taverne (la care se mananca excelent) si o noapte petrecuta intr-una din pensiunile din orasul vechi te vor face sa visezi printi si printese.

De la arta la istorie sau invers, cum vrei, poti sa vizitezi fortareata sau muzeele, unul din ele aflat pe o insula in mijlocul raului pe malurile caruia se leneveste orasul, sau sa te reculegi in vechile bisericute. Am uitat sa-ti spun ca la Veliko Tarnovo te poti deplasa cu autoturismul, pe jos sau cu… taxiul, care este foarte ieftin! Daca iti place, poti sta inca o noapte, iar daca nu, inapoi spre casa cu un popas obligatoriu la Ivanovo, situl cu manastiri rupestre situat la 20 de kilometri de Ruse. Absolut spectaculos!

Pesteri sfinte, calugarii ortodoxi de la inceputurile mileniului trecut se retrageau aici spre reculegere. Pesterile sfinte se afla acum intr-o mare verde, aproape pustie. Doar un calugar batran vinde lumanari. Inca se vad picturile vechi de pe pereti, inca simti mirosul de tamaie si credinta. Dupa ce le-a vazut pe toate sau numai o parte, te poti duce pe raul Lom, aflat foarte aproape, pentru o partida de pescuit sportiv (domnii) si un pic de plaja in natura (doamnele). Sau vizitezi manastirea Basarbovo, locul unde a murit Sfantul Dimitrie cel Nou, patronul spiritual al Bucurestiului. Sau si una, si alta. Drumul de la Bucuresti la Veliko Tirnovo este mai scurt decat din capitala pana la Brasov. ( Foto: Wikipedia)

dunare